12 mai 2024

Poza zilei

Flacăra olimpică, Olympiastadion, München, aprilie 2024

M-aș fi așteptat ca “sfeșnicul” fostei flăcări olimpice să fie ceva mai măreț, nu o simplă bară de metal năpădită de vegetație în spatele unor materiale de construcție. Nu că mă plîng — mi se pare chiar simpatic —, dar ai nevoie de atenție și curiozitate și amintirea vagă a unor clipuri de pe YouTube ca să-l descoperi în timp ce te plimbi în jurul stadionului. Pentru cineva care în copilărie nu prea avea alte distracții la TV decît transmisiunile sportive, între care Olimpiadele erau evenimentul suprem, a vedea aievea vestigiile acestor locuri de legendă e emoționant pînă la lacrimi.
Peste două zile urma să trec, în premieră, prin Garmisch-Partenkirchen, de care tot auzeam la etapele de Cupă Mondială la schi. Pe vremea aceea, a-ți închipui că vei ajunge vreodată la Garmisch-P. sau pe Lună era tot un drac.

25 iulie 2023

Poza zilei

Baby chairs. Never sat upon

Azi, pe strada noastră

3 martie 2023

Poza zilei

Conjuncția lui Venus cu Jupiter, 2-III-2023

Încă și mai apropiate — dar nu cu mult — se vedeau planetele cu o seară înainte, cînd erau pe aceeași linie orizontală, nu ca acum, cu Venus deasupra lui Jupiter. Dar cerul era cam noros și după ce am făcut o poză de probă din mînă doar pentru a regla setările, am pus aparatul deoparte așteptînd o înseninare. Aceasta nu s-a produs, ba dimpotrivă, norii au acoperit totul, așa că am lăsat pe a doua zi. M-a frapat ce repede s-a schimbat configurația planetelor în numai o zi. Și m-am bucurat că în ciuda echipamentului pedestru, aparatul a prins și cei patru sateliți mari ai lui Jupiter (trei deasupra, al patrulea dedesubt, aproape atingînd conturul planetei). Cred că pe unul îl întrevăzusem și cu binoclul, dar mîna îmi tremura și imaginea se mișca sălbatic.

24 iulie 2022

Poza zilei

La Jocurile Panamericane, Toronto, 2015

22 iulie 2022

Poza zilei

1 ianuarie 2020, 11:01 a.m.

10 iulie 2022

Poza zilei

New York, Flatiron Building, 2016

La New York, în al meu annus mirabilis. O încercare kitschoasă de a emula stilul fotografiei lui Steichen. Ca și acolo, în cadru e prezent mijlocul de transport specific epocii. Colțul clădirii este tăiat în mod deliberat, tot pentru a imita capodopera.

13 iunie 2022

Poza zilei

Zeca, model 1928(?)

E aparatul foto al bunicului de la Cincu. În ultimii ani, N. îmi tot spunea că avem la Vinerea aparatul foto cu plăci de sticlă al bunicului meu. E adevărat că îmi aminteam că atunci cînd eram mic și mă jucam în țărînă, printre obiectele pe care le găseam în șopru se afla și o grămadă de plăci fotografice de sticlă puse jos într-un colț, la baza zidului, chiar după intrare, într-o mică groapă formată cu timpul în pămînt, fără să știu ale cui fuseseră și ce era cu ele. Nici măcar nu știam că bunicul de la Cincu se ocupa cu fotografia. Se pare că avea chiar și o mică afacere de fotografiat portrete. Imaginile erau aproape șterse, iar majoritatea plăcilor aveau colțurile sparte. Cu toate acestea, acum mă gîndesc că ar fi fost obiecte de interes într-un muzeu al familiei, contribuția noastră la păstrarea artifactelor dintr-o eră tehnologică apusă. În plus, hobby-urile persoanelor dispărute mă înduioșează mult, ca însemnările scrise de cine știe cine pe care le-am găsit în paginile cărții de partide alese ale lui Botvinnik. Cam ca eroul din Fotbal infinit al lui Porumboiu. Existențele efemere și pasiunile lor pieritoare...

Înapoi la cum am ajuns la aparat. Deci în 2019, N. mi-a arătat o contrapție ciudată, niște bare de aluminiu prinse în unghi drept, pe un suport gros de lemn și care aveau la celălalt capăt un paralelipiped ruginit rău. Am recunoscut aparatul lui de mărit pe care îl folosea cînd eram mic. (Același hobby fotografic repetat după o generație.) Mi-a spus că acel paralelipiped e aparatul foto. Nu pricepeam la ce folosea; poate aparatul de mărit trecea imaginea prin lentilă?! Habar n-am... (De ce n-oi fi cerut mai multe detalii?!...) În fine, ceea ce contează este că m-am pus să desprind cutia ruginită din cadrul de aluminiu. Nu aveam mari speranțe, dar cu răbdare și mult ulei șuruburile bătrîne au început să se rotească și am desfăcut totul fără să trebuiască să forțez. Fața cutiei care pînă atunci rămăsese acoperită în cadrul ansamblului aparatului de mărit era de fapt o gaură care lăsa să se vadă pliurile unui burduf și, în centru, o lentilă acoperită de ani. Fața cealaltă era o placă de metal ruginită prinsă cu o clamă. Am desfăcut clama și am deschis placa. Mi s-a arătat un obiectiv negru și curat, aproape neatins de trecerea timpului. Atunci, în acea secundă, mi s-a părut nou-nouț. Speriat, am închis placa imediat. Mi-era frică să nu cumva să murdăresc sau să stric comoara pe care tocmai o descoperisem. Ca acei arheologi care în clipa în care găsesc un mormînt neatins de veacuri, se grăbesc să-l închidă la loc în așteptarea unor condiții de explorare mai bune. Deci am închis cutia, i-am curățat exteriorul de părțile din cale afară de ruginite, după care am învelit-o în multe straturi de hîrtie și bandă adezivă. Nici după ce am am ajuns în Toronto nu am desfăcut-o imediat. Am ținut-o cîteva luni pînă cînd mi-am făcut curaj să o deschid și să mă joc cu mecanismele de reglat distața focală și alte setări.

12 iunie 2022

Poza zilei

De ceva vreme mi-a venit ideea asta de a-mi aduna pozele care nu sînt cine știe ce, poze pe care nu le-aș pune pe pereți, dar care, pe de altă parte, nu sînt nici poze de aruncat în uitare, poze care îmi amintesc de tot felul de chestii, poze lîngă care aș putea spune o poveste.

Încep azi.
Oceanul Atlantic, noiembrie 2021

Poza am făcut-o spre sfîrșitul zborului Paris-Reykjavík cînd ne apropiam de Islanda. Avionul a coborît sub stratul de nori și suprafața oceanului a apărut brusc, luminată de soare. Nu stăteam la geam așa că am făcut poza la repezeală, în două secunde, cu telefonul, cu frică să nu-l deranjez pe tipul care stătea lîngă mine. Ceea ce îmi place cel mai mult este că, în ciuda grabei, am nimerit simetria perfect; marginile hubloului apar în mod egal în colțurile de jos și nu a trebuit să fac niciun crop.
Tipul s-a dovedit amabil și mi-a spus că nu l-a deranjat că am făcut poza. M-a întrebat dacă am fost în Islanda și i-am spus că da și că în nicio țară nu am văzut peisaje mai ciudate ca acolo. Era un american din Boston, mai tînăr decît mine.

P.S. Revăzîndu-mi postările mai vechi, descopăr că asta făceam dintotdeauna: îmi puneam aici pozele mediocre la care țineam, deci ideea de mai sus era deja aplicată. Oare ce altceva îmi închipuiam în ultima vreme că se află în blogul acesta?!

4 ianuarie 2018

Alt gînd despre foto

O caracteristică esențială a unei opere de artă este faptul de a-l atrage pe "consumator" să participe, cu gîndurile sale proprii, la universul ei. Percepția obiectului de artă este un proces care depinde atît de obiectul în sine cît și de cel care îl consumă. Creator este artistul. Dar și cel care privește obiectul artistic este creator. Orice care nu ajunge să te aducă în starea aceasta de creație prin reflecție nu este artă.
Iar unul din ingredientele care provoacă acest fel de participare este ambiguitatea. Ambiguitatea te face să dai propriile tale răspunsuri, să creezi tu însuți în marginea universului obiectului de artă.

28 mai 2017

Discurs cosmopolit

Ce amestecat am ajuns să vorbim, înconjurați de atîtea etnii. Azi dimi' în timp ce Miha își mînca sandwichul făceam poze în fundul grădinii și la întoarcere am încunoștiințat-o că:
— Sum ding fouly smelly near the Tehran Wall... sau poate de la capcana lui... Don Giorgio... sorry for broaching the subject durante tu desayuno.

Alt gînd despre fotografie

A face o fotografie trebuie să fie un eveniment. Cînd apeși pe buton trebuie să conștientizezi că se întîmplă ceva.

20 februarie 2017

Cîteva gînduri despre fotografie

După ce acum cîteva zile îi spusesem lui M. că, după observațiile mele, în artă există doar două moduri de reprezentare, realism și fantezism (gîndindu-mă la Ansel Adams vs. pictorialism) și după ce, apropo de ziua de naștere a lui Brâncuși, mi-am dat seama că Brâncuși nu intră în niciuna din aceste categorii, mi-am amintit că la cursul Seeing Through Photographs de la MoMA am citit fragmente din Robert Heinecken în care acesta listează cinci moduri în artă*):
  1. Realism (replicare, veridicitate, crearea unui model a ceea ce se vede)
  2. Abstract (distilare, esență, reducerea informației)
  3. Simbolism (deplasare, metaforă, analogie, interpretare, ezoteric)
  4. Expresionism (externalizarea unor puternice stări emoționale)
  5. Formalism (preocuparea pentru relațiile dintre elementele unui obiect, structură, configurație spațială, aranjament frumos)

Mi-a plăcut să găsesc printre fotografii mei preferați exemple pentru fiecare dintre modurile de mai sus. Pentru realism - Ansel Adams, pentru abstract - Edward Weston (de ex., Mexico, D.F.), pentru simbolism Josef Koudelka (de ex., Exiles, unde ai senzația că lumea fotografiată acolo nu aparține acestei planete), expresionism - Sally Mann, formalism - Harry Callahan (de ex., Environs of Chicago etc.).

Dar ceea ce e important e că aceste moduri nu apar în mod pur într-o operă de artă, ci în amestec. De exemplu, un realism 100% nu este artă, ci doar reproducerea realității. În cele mai bune fotografii ale lui Ansel Adams îți dai seama că e vorba de un ceva aflat dincolo de scena fotografiată, de un frumos abstract. Exemple: Frozen Lake and Cliffs sau Saint Francis Church etc. (Asta pe lîngă faptul că el însuși admite că, în timp ce geometria imaginii are caracter realist, "valorile" imaginii din fotografiile lui sînt subiective și diferite față de cele pe care le avea subiectul în realitate.) Tot așa, fotografiile pur abstracte nu conving: "The term 'abstraction', as it is generally applied to photography, is misleading. Completely indecipherable photographs are quite rare and usually quite boring" (MoMA Highlights: 350 Works..., p. 104). Sau, un formalism pur nu mai e artă, ci graphic design (The Minimalist Photographer); pe de altă parte, există fotografie reușită care să ignore relațiile formale dintre părțile ei (de ex., vezi multiplele încercări ale lui Sally Mann pentru The Last Time Emmett Modeled Nude)?


*) Oare unde intră Levantul în categorisirea asta?...

11 februarie 2017

20 decembrie 2016

Schema de lumini de afară

Pentru a evita bătăi de cap la Crăciunurile viitoare:

17 decembrie 2016